Tímea Gergely

Tímea Gergely: „La un moment dat tot trebuie să ieși din carapacea ta și să accepți ceva diferit”

Cu ce te ocupi în JCI și în afara JCI?

Tímea Gergely: În JCI sunt Project Manager al echipei Eco, iar în afara JCI sunt specialist calitate la o corporație, o companie de IT care oferă și servicii de suport tehnic, pe lângă programare.

Poți să îmi spui cum ai ajuns să faci asta, ți-ai ales această profesie?

Tímea Gergely: Da, oarecum mi-am ales-o. Adică, nu știu câtă lume a apucat să lucreze într-o corporație până acum, dar sunt destul de simple lucrurile. E foarte greu să ajungi dintr-o poziție de management la cealaltă, bine… doar dacă ești higher-up că acolo se aplică alte reguli, dar de obicei se începe de la entry-level, fiecare corporație are careerpath-ul ei separat gândit și construit pentru oamenii care lucrează în companie. Așa s-a întâmplat și aici, am început ca support engineer, adică preluam telefoane și ajutam oamenii cu problemele lor tehnice pe care le aveau și cu timpul mi s-a oferit posibilitatea de a trece pe un alt rol, care e practic tot un rol de suport, dar orientat către management. Noi supervizăm calitatea serviciului oferit clientului, ne asigurăm că se aplică regulile, că procedurile sunt respectate, analizăm feedback-ul și vedem unde se pot îmbunătăți lucrurile.

Ce te-a determinat să faci shift-ul acesta spre calitate și nu spre altceva? Bănuiesc că aveai mai multe opțiuni…

Tímea Gergely: Da, erau mai multe opțiuni, asta credeam că se pliază cel mai bine pe ce pot eu să fac, cu rolul ăsta mă potrivesc cel mai bine, știam că nu vreau poziții de team leader sau people management, pentru că nu simt că rezonez cu rolurile respective. Poziția de specialist în calitate îmi dă și flexibilitate în tot ce fac și o posibilitate să îmi aduc aportul și input-ul în mai multe arii ale managementul. Eu dau feedback și team leader-ului, vin cu o listă de sugestii pentru training-uri, pot veni cu sugestii pentru îmbunătățirea bazei de date. Când spun bază de date mă refer la cunoștințele și informațiile pe baza cărora noi rezolvăm problemele, fiecare problemă, eroare are propriul proces, cu pașii prin care se poate rezolva. Comunic foarte mult cu alți specialiști.

Spuneai că nu prea rezonezi cu pozițiile de team leader și cu toate acestea în JCI ești Project Manager, cum ai ajuns să fii PM în JCI?

Tímea Gergely: Karma… ce să spun.

Cum ai aflat de JCI?

Tímea Gergely: Tot datorită companiei la care lucrez pentru că are și o fundație, se numește Stefanini Institute și când am început să lucrăm pe proiecte să vedem ce facem, colegul meu Ștefan a contactat-o pe Ada (Alexandra Botoș – președinte 2019 al JCI Tg-Mureș) și ne-am întâlnit să vedem cum putem colabora. Colaborarea s-a întâmplat pe proiectul Zâmbete în dar, cu copii din centrele de plasament, am făcut o serie de evenimente și acum urmează să facem niște training-uri cu ei, încă se discută pentru a vedea exact ce fel de training-uri. Și comunicând și întâlnindu-mă foarte mult cu Ada am tot întrebat și ce se mai întâmplă în JCI și ea mi-a spus de proiectul Eco. Am întrebat ce se întâmplă pe Eco și așa ea m-a întrebat dacă nu aș vrea să fiu PM și am spus da.

Ce te-a determinat să accepți? Nu ți-a fost oarecum teamă de o astfel de poziție? Te întreb asta având în vedere că ai amintit mai devreme faptul că rolul de team leader nu e un rol de care să te simți neapărat atrasă.

Tímea Gergely: Ba da! Nu mi-a fost teamă, mi-a fost … este o vorbă în română „de ce ți-e frică nu scapi”. La un moment dat tot trebuie să ieși din carapacea ta și să accepți ceva diferit, dar nu m-a oprit faptul că nu îmi convine și că mă incomodează ideea de management, în general, și, mai mult, managementul oamenilor… Nu m-a descurajat deloc asta, pentru că primul și primul lucru pe care am vrut să-l obțin prin poziția aceasta a fost să văd schimbare în oraș, că îi mizerie și nu îmi place mizeria.

Și ai început să vezi schimbări?

Tímea Gergely: Nu … Schimbarea vine încet, în schimb am acceptat chestia asta, că schimbarea vine încet, că vine din interiorul organizației întâi și după aceea se exteriorizează și se reflectă în jurul nostru. Am văzut ce înseamnă să organizezi un eveniment, am văzut ce înseamnă să coordonezi lucrurile în așa fel încât să se pună în mișcare și nu neapărat oamenii au fost problema. Bine, peste tot mai este de lucrat, oamenii sunt oameni și până la urmă acționează cum consideră ei că e bine pentru ei, dar, în esență, în 6 luni am învățat super mult. Cu toate că nu aș putea pune pe hârtie un „before and after”, dar efectiv simt diferența în felul în care privesc lucrurile acum.

Spuneai că nu oamenii ar fi neapărat problema, ai întâlnit alte probleme, alte dificultăți de când ai acceptat rolul ăsta?

Tímea Gergely: Da și nu. Da … sunt niște probleme cu relația noastră cu autoritățile, trebuie clarificate mai întâi lucrurile, pe mai multe arii pentru a-ți da seama ce poți realmente să faci în oraș, iar apoi la nivel național și după asta să coordonezi oamenii pentru a pune în practică lucrul respectiv. Eu zic că… să convingi oamenii să vină către tine e doar o mică parte, primul și primul lucru e să ai un mission statement, să trasezi clar ce vrei să faci și ce vrei să obții. Și oamenii dacă aderă la ideea respectivă o să vină. Oricum, ai nevoie de oameni care gândesc la fel și vor să obțină aceleași schimbări ca tine. Nu are rost să mergi către cineva care nu rezonează cu principiile tale.

Dacă ar fi să îmi dai un exemplu de un moment dificil, care ar fi cel mai dificil moment cu care te-ai confruntat ca Project Manager până acum?

Tímea Gergely: Timpul. Nu e un moment de fapt. Dar am ales timpul pentru că asta a fost cel mai dificil pentru mine, să calibrez în așa fel lucrurile încât să pot să pun deoparte timp și pentru JCI și pentru alte lucruri care au intervenit în viața mea. Și să le pun pe toate așa … într-o balanță sănătoasă. Să nu am burn out.

Ai reușit să faci asta?

Tímea Gergely: Nuuu… și ca atare în decembrie am cam început să uit totul. Deci, nu. Știam că trebuie să sun oamenii și uitam… No, am învățat și a fost doar vina mea, că nu am recunoscut că trebuie să gestionez lucrurile puțin diferit față de cum le gestionam, că le făceam așa … cum veneau. Eram mereu în criză de timp și îi nesănătos pe termen lung. Am realizat asta undeva prin septembrie, dar mi-am zis că rezist și că o pot duce așa până la capăt. Mi-am adunat toată energia, toate resursele din mine și le-am concentrat acolo și nu recomand asta. Nu recomand asta și nu consider că e un atu pentru cineva care poate să facă asta, pentru că la un moment dat toată lumea cedează, nu creează echilibru în jurul tău și nu e sustenabil.

E nevoie de mult timp pentru JCI?

Tímea Gergely: Adică … să aloci mult timp? Da! Adică depinde ce înțelege lumea prin mult timp, e voluntariat, totuși, și cred că cine pornește cu așteptarea că dacă e voluntariat înseamnă că mă duc la evenimente sau mă implic cum am eu chef, nu-i chiar așa. Pentru că la urma, urmai îți iei un angajament față de colegii tăi din organizație, față de comunitatea în care trăiești și dacă vrei să faci o schimbare trebuie să fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi și… asta durează, cere timp – e ca și cum ai conduce o mică firmă. Nu-ți ia 8 ore pe zi, dar îți ia timp, e o organizație care trebuie susținută de oameni, care trebuie să producă ceva, chiar dacă nu e ceva monetar. Tot trebuie să miște lucrurile și da… durează. Sunt săptămâni în care nu fac nimic, dar sunt și săptămâni când, în fiecare zi, aloc 2-3 ore pentru ceva anume din JCI.

Spuneai mai devreme ceva legat de momentele de criză, ai avut astfel de momente în JCI, pe proiectul tău?

Tímea Gergely: Da, când Primăria mi-a refuzat cererea pentru evenimentul nostru Brăduțul Eco, care a fost menit să aibă expunere mare și cum cererea a fost refuzată… Poate a fost oarecum și vina noastră pentru că nu am exprimat suficient de clar ce vrem și cine suntem, nu am transmis destul de bine ce vrem să obținem prin acest eveniment, ei atunci nu au înțeles și au spus „nu acolo, ci altundeva”, iar acel altundeva a fost un loc mai retras, mai puțin expus și, atunci, bineînțeles că ideea, conceptul a ajuns la mai puține persoane.

Au fost momente, în aceste luni de când ai preluat proiectul, în care te-ai gândit să renunți?

Tímea Gergely: Nu sunt persoana asta, dar sincer nu m-am gândit niciodată să renunț însă m-am întrebat de câteva ori dacă am făcut alegerea potrivită. Pentru că, îi un pic de muncă și când rezultatele nu se… adică impactul e aproape de minim, atunci îți pui întrebări oare îi bine? Oare tu ești persoana potrivită pentru asta, oare îl duci în direcția bună, oare ce n-ar mai trebui să faci, oare ce ar trebui să faci și, nah… momente din astea au fost câteva, sincer. Dar m-am lepădat de ele sunt încă aici și nu cred că o să plec pentru că nu sunt genul care, gata nu îmi mai convine ceva și am plecat.

Ce faci într-o situație în care nu îți convine ceva?

Tímea Gergely: Zic! Simplu.

Și te aștepți la un anumit răspuns sau rezultat?

Tímea Gergely: Nu. Nu am nici o așteptare. Eu când spun că ceva ar trebui să fie schimbat, spun cu scopul de a fi constructivă treaba. De fapt, de la persoana la care mă duc mă aștept să avem o discuție constructivă despre cum se poate altfel și să ajungem la o concluzie, dacă nu se poate altfel atunci măcar să vedem cum putem să lucrăm în jurul chestiei respective. De exemplu, ziceam mai la început de legătura noastră cu administrația publică. Eu cred că noi am putea să facem foarte multe chestii faine, să înverzim orașul, să facem grădini peste tot, să plantăm copaci, să nu-i mai toaleteze aiurea să moară săracii copaci, să avem aer curat, piste de biciclete, dar hai să vedem dacă se poate. Dacă eu vreau să plantez copaci pe strada X sau Y și Primăria nu e de acord, tot nu e ok, pentru că ei ar trebui să vrea așa ceva, deci nu e ok. Transmit chestia asta colegilor mei, spunându-le că cei de la Primărie au spus că nu e ok și hai să vedem totuși cum putem face să fie ok.

În JCI cum ți se pare că se desfășoară lucrurile din punctul ăsta de vedere? Simți că poți să îți exprimi opinia? Ce fel de oameni ai întâlnit acolo?

Tímea Gergely: Oameni ok, în mare parte. Un singur lucru mă deranjează și anume că, și în oala asta mă pun și pe mine, că nu ne susținem reciproc proiectele, adică dăm un share pe Facebook, dar nu ne implicăm. Inclusiv cu campania #citesteMA, nu m-am dus după nici o carte spre rușinea mea și nu am pus nici o carte altundeva. Cred că încă nu înțelegem JCI-ul în totalitate, cred că asta e.

Ai putea să îmi spui cum te-a ajutat până acum și cum crezi că are să te ajute în continuare faptul că ai ales să devii membru JCI?

Tímea Gergely: Personal development, atât pot să spun și pentru toate ariile. În organizație, oarecum eu asta am văzut, că fiecare încearcă să își expună ideea sau contra ideea într-un mod constructiv sau critic. Nu am auzit niciodată vorbe jignitoare la adresa nimănui. Uneori se simțea că ies scântei, dar niciodată nu s-au jignit oamenii și nu s-au contrazis într-un mod foarte demotivant. Față de mine, dacă au dus-o în privat, e exact problema lor. Dar eu respect chestia asta, corectitudinea cu care abordăm colegii noștri.

Ai putea să îmi dai un exemplu de situație în care ai simțit efectiv că te dezvolți personal?

Hmmm, n-aș putea să spun exact, ce m-a ajutat foarte mult a fost Leadership Academy, când efectiv, eu nu aveam în cap … adică nu știam cum să mă poziționez, nici în organizație. Ok, sunt project manager,asta înseamnă pentru mine să coordonez niște chestii, dar la Leadership Academy oarecum am dus-o puțin la un alt nivel și mi-am dat seama că ok … Dacă vreau să fiu … sau vreau să obțin o schimbare, eu trebuie să mă … nu trebuie, eu îmi doresc în primul rând să mă poziționez ca și un lider dar nu în sensul de ego lider, nu în sensul de boss, nu egoul vrea asta ci efectiv să fiu exemplu celorlalți că eu sunt pe Eco și cam atât, pentru că eu chiar trăiesc în sistemul ăsta. Eu încerc să reduc cât mai mult din deșeuri, din pungi, ce le folosesc … baia mea nu mai are șampoane ambalate și săpunuri ambalate sau detergenți care poluează sau vin în pungi de plastic. Nu folosesc cosmetice din-astea, nu am parfumuri … Când gândesc așa în comparație, deși nu e foarte corect, dar cred că pentru a identifica anumite minusuri într-o comunitate trebuie puțin să gândești așa în comparație. Unde am fost eu și unde sunt acum, pentru că am fost odată persoana aia care cheltuia sute de lei pentru un parfum, dar nu mai sunt acum. Și în schimb văd foarte multe persoane care încă sunt la punctul acela, eu îl numesc punctul 0 și nici la mine nu s-a întâmplat de pe o zi pe alta schimbarea, ci s-o întâmplat treptat. Întâi am fost mai atentă la alimentație și automat când ești atent la o chestie faci research, te interesezi cum ii mai bine, cum nu e bine și ajungi din subiect în subiect, dacă ai o deschidere către așa ceva și ajungi la tips&tricks. Uite astea le poți cumpăra de exemplu la vrac, nu mai trebuie să-ți cumperi caju la pungă. Mergi la un butic bio, dacă găsești în orașul tău și cumperi la vrac. Salut …la cutiuță și deja e un ambalaj în minus care nu se reciclează aproape deloc. Sunt foarte toxice, e un mix de plastic acolo și …

Ce anume a declanșat în cazul tău shift-ul acesta al stilului de viață, ce te-a făcut să te îndrepți spre asta?

Pur și simplu mă enervam. Mă enervează mizeria, nu știu ce am eu cu mizeria, să nu crezi că-s o persoană foarte ordonată sau așa, nu-s obsedată, dar nu îmi place mizeria și a fost … nu știu de ce am început să reciclăm. Cred că au apărut chestiile alea de la Sigurec la Auchan, da. Atunci, și am zis că uite se poate și la Mureș și hai să reciclăm acuma, pe bune. Și efectiv, mi-o picat fisa cât de multe deșeuri producem. Enorm de mult, enorm și stând la curte mi-am permis să rezerv un spațiu pentru 2 tomberoane separate, dar eu zic că și la bloc se poate.

Cum am putea face asta la bloc?

Păi … îți iei, nu știu … dacă nu ai loc de tomberon, de niște saci de gunoi separat … pentru asta tot găsești loc. Am avut o prietenă, n-am avut … încă am o prietenă, ei au avut un apartament micuț și reciclau și efectiv stătea cutia cu hârtie și cu bidoanele de reciclat și așa … în fața frigiderului și nu deranja. Da, când intrai în casă era în drum și aveau și câine și era în drum, dar ideea că făceau ceva pentru planetă prevala peste orice. Și efectiv începi să îți dai seama de cantitatea de gunoi pe care o lași după tine și e foarte sumbru. Deci să îți dai seama că asta e ce lași în urma ta, doar pentru că tu vrei să consumi nu știu ce.

Cum crezi că ar putea proiectul Eco să aducă o schimbare pe acest plan, în Târgu Mureș?

Dacă continuă proiectul Eco, pe minim 5 ani. Întâi și întâi colaborare sănătoasă cu organizațiile locale, cu celelalte organizații locale non guvernamentale, apoi cu Primăria și încet-încet faci schimbul, cu localurile cu festivalurile, vom avea o colaborare, deja e în curs de procesare colaborarea aceasta, să fie lucrurile cât mai sustenabile, cât mai aproape de o economie circulară. Bineînțeles asta durează, durează foarte mult e un proces foarte anevoios, dar se poate. Atâta timp cât lumea vrea, atunci se poate. Când nu vrea, nu se poate!

Există o categorie de beneficiari căreia ți-e greu să îi spui nu când vine vorba de voluntariat?

Nu am o categorie definită în sensul ăsta, dacă simt că ceea ce fac aduce o plus valoare cuiva … fac. În schimb mi-e greu să spun nu, în momentul în care mi-ar plăcea să fac ceva, realizez că nu o să pot să livrez cum ar trebui 100% și atunci sunt într-un conflict serios. Dar va trebui să spun nu și la asta, trebuie să înveți să spui nu și lucrurilor care îți plac, te pasionează, dar efectiv altele sunt prioritățile.

Dacă nu ai fi deja în JCI, care ar fi criteriile după care ai alege,  o organizație în cadrul căreia să faci voluntariat și cum te-ai informa în sensul acesta?  

Ahhh. E simplu! Dacă au programe pe eco.

Deci trebuie să aibă neapărat ceva din zona aceasta. Ești foarte pasionată și crezi cu tărie …?

Aș corecta puțin cuvântul pasionată, pentru că nu este o pasiune, este ceva care ar trebui să vină natural, să fie … este cuvântul acela ”embedded”  … implantat acolo în subconștientul tuturor că e mizerie și ce facem noi cu planeta e catastrofal. Nu e o pasiune, este foarte greu să fiu eu aia care trebuie să stea față în față cu realitatea, pentru că fac research o grămadă, citesc o grămadă, citesc rapoarte, mă uit la ce se întâmplă prin lume în sensul ăsta … și ce văd eu în față este ceva de dimensiunea, este ceva apocaliptic. Bine acum arde Australia … da, fâs … mă doare la banană ar zice o persoană care tocmai își cumpără un suc de la McDonalds, dar ne afectează și pe noi pentru că fumul, în primul rând dacă vrei ceva vizibil, fumul acela e purtat de vânt peste tot în lume. Nu știu dacă țineți minte, a fost odată o erupție, o erup un vulcan la un moment dat în Islanda, no … și timp de săptămâni nu au mai circulat avioanele pentru că nu era vizibilitate în toată Europa. No și-i în Islanda, zici … nu? Nu-i atât de simplă și liniară treaba pe cât o credem noi. Dacă se topește glaciarul din antarctica ne afectează și pe noi. Da … nu o să vină ploi și așa imediat sau nu dispare Olanda în 5 ani, dar vezi că nu mai avem iarnă cum o fost mai demult … Natura, natura într-adevăr se regenerează,deci ea se reechilibrează, dar întrebarea e … noi o să mai vedem momentul ăla când se reechilibrează și chestia asta depinde doar de noi. Și dacă noi ca și oameni, ca și umanitate … și cetățeni globali reușim să curățăm tot plasticul ăla din oceane, reușim să nu mai lăsăm chimicalele și sinteticele să otrăvească globul, dacă reușim să reducem emisiile de carbon, să ne îndreptăm spre o lume mai verde, mai curată atunci o să fim aici să mai vedem ierni frumoase și primăveri adevărate. Dacă nu, e byebye.

Ce crezi că determină acest comportament, cum am ajuns aici? Și de ce nu ne activăm mai mult pentru a schimba lucrurile?

Cred că … cum am ajuns aici știu, în 200 de ani. Atât ne-a trebuit să distrugem planeta și mediul înconjurător, când a început industrializarea. Bineînțeles, suntem … este o economie capitalistă la urma urmei și se bazează pe consum. Și noi suntem consumatorii finali, iar asta poate să fie un lucru bun și un lucru rău. Lucrul bun e că dacă eu, tu, noi ne schimbăm obiceiurile onebyone, adică dacă un milion de oameni decid că eu nu mai beau Coca Cola la PET, că eu cer companiei să-mi livreze acea băutură în sticle de sticlă returnabile, atunci Coca Cola zice … da boss tu ești consumatorul, tu dictezi ce vrei, tu îmi areți nevoile tale. Și poate să fie un lucru rău dacă nu recunoaștem puterea asta și continuăm pe drumul ăsta de consumerism, iau PET-ul și îl arunc unde apuc, iau punga arunc unde apuc și așa mai departe.

Există alternative la stilul ăsta de viață? Variante accesibile, care să nu ne dea foarte mult peste cap bugetul sau modul în care trăim?

Sigur că da! Păi în primul și în primul rând, dacă cumperi la vrac, deja poți să îți limitezi cantitatea pe care o cumperi. Dacă tu ai nevoie de 250 gr de caju, de migdale sau de nuci sau orez într-o mâncare, tu la vrac îți iei exact 250 gr, nu ești obligat să cumperi kilogramul de pe raft, ambalat în pungă. E atât de simplu!