Pages Navigation Menu

De ce am ales sa intru in al 9-lea ONG

Tudor Bercea in Ireland

Salut. Mă cheamă Tudor Bercea și sunt dependent de voluntariat de 10 ani. Și acum toată lumea în cor, ca la Voluntarii Anonimi: “Bunăăă Tudoooor.”

Glumesc… cred. 🙂 Nu știu dacă sunt dependent de voluntariat, dar ultimul deceniu, practic o treime din viața mea, mi-am petrecut-o în nici mai mult nici mai putin de 8 ONG-uri. Nu vă speriați, nu fac doar voluntariat. Mai și lucrez ca freelancer (liber-profesionist) pe advertising, graphic design și mai nou, web design. Am propriul website – www.tudorbercea.com – unde îmi țin portofoliul și mai scriu din când în când pe blog despre design, tehnologie sau dezvoltare personală. Dar ajungem noi și acolo, să începem deci cu începutul.

1. LASFA (Liga Absolvenților și Studenților Filierei Anglofone)

În toamna lui 2004, eu și 9 colegi de facultate din cadrul Facultății de Inginerie cu predare în Limbi Străine (FILS) din cadrul Universității “Politehnica” din București, revoltați din cauza faptului că deși începuse deja facultatea, eram nevoiți să ne găsim loc pe la cunoștințe, căci căminele erau încă în renovare, am decis să ne organizăm, pentru ca interesele noastre să fie mai bine reprezentate în cadrul facultății. Așa a luat ființă primul ONG din care am făcut parte.

Am făcut de toate în LASFA: de la primele campanii de promovare și primul târg de job-uri pentru studenți din cadrul Politehnicii, la proteste și greve. Aici am prins gustul voluntariatului, iar pentru un foarte scurt timp, am ocupat și funcția de Președinte Interimar – o experiență interesantă pe care poate o voi relata cu altă ocazie.

2. GIPIR (Grupul de Inițiativă pentru Promovarea Imaginii României)

La un moment dat, LASFA a intrat într-un consorțiu de organizații (alături de BEST și AIESEC, printre altele), ce și-a propus să îmbunătățească brandul de țară prin sensibilizarea unor lideri de opinie (oameni de afaceri și politicieni), care să aducă o schimbare pozitivă privind modul în care eram percepuți în străinătate.

Idee frumoasă, care însă a sucombat din cauza lipsei de viziune și a unul leadership corupt. Am organizat diverse întruniri, o data chiar la Parlament, dar în final fiecare a plecat și și-a văzut de treburile lui.

3. Crucea Roșie Română – Filiala Mureș

În 2005 mama mea a devenit Director al Crucii Roșii Mureș, iar fiindcă era abia la începuturi și a trebuit să repună pe picioare organizația din Mureș, am avut onoarea să fiu printre primii voluntari. Sunt în continuare voluntar și membru, și mă simt onorat. Ne pregătim mereu pentru a acționa în caz de dezastre, învățăm să acordăm primul ajutor, și facem multe alte lucruri în sprijinul comunității. Crucea Roșie nu este pentru oricine, este nevoie de altruism adevărat, trebuie să fii pregătit să îți sacrifici timpul și energia pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.

4. BEST București (Board of European Students of Technology)

În BEST am intrat din dorința de a avea un impact mai mare decât puteam să am în LASFA. Dar nu am stat prea mult. Inițial am crezut că eu sunt de vină pentru că nu mă integrez, dar privind în urmă acum, îmi dau seama că în BEST nu am avut parte de cea mai de treaba gașcă.

5. AIESEC București

Fără îndoială, AIESEC este organizația care m-a schimbat cel mai mult în toți acești ani. Și când stau să mă gândesc că inițial nu vroiam decât sa plec cu programul lor de exchange, din dorința de a-mi satisface nevoia de a merge în străinătate, motivat fiind de faptul că nu am reușit să plec in State cu Work & Travel. Aveam de gând să stau 3, poate 6 luni maxim, dar am ajuns să stau 4 ani.

Experiențele pe care le-am trăit în această organizație sunt unice, prietenii pe care mi i-am făcut vor rămâne prieteni pe viață. Nici nu știu de unde să încep dacă ar fi să povestesc totul, așa că o las și pe asta pentru un articol viitor.

6. AIESEC Ireland

În 2010, după ce mi-am terminat mandatul de Vice-Președinte Comunicare în AIESEC București, mi s-a oferit oportunitatea să mă alătur noii-formate echipe de conducere a AIESEC Irlanda. Atâta doar că echipa noastră – 5 români și un nord-irlandez – aveam sarcina aproape imposibilă de a re-înființa AIESEC Irlanda, organizație care decăzuse în 2008 și care pe lângă faptul că nu mai avea nici un membru, intrase și în datorii de peste 50.000 EURO. A fost una din cele mai dure expereințe pe care o trăisem până atunci. Am fost nevoit să îmi întrerup mandatul la jumătate din cauza unor probleme de sănătate.

7. Asociația Umanistă Română (AUR)

În AUR am intrat anul trecut, chiar de ziua mea. Pot spune că este o organizație de suflet, unde am regăsit oameni care gândesc într-un mod similar cu al meu, și care aspiră la aceleași idealuri. Nu am reușit însă să facem foarte multe lucruri împreună deoarece suntem destul de dispersați din punct de vedere geografic, dar vom reveni în forță din primăvară.

8. JCI București (Junior Chamber International)

Iată că am ajuns și la JCI. După AIESEC am simțit nevoia de a continua dezvoltarea personală și profesională, precum și de a-mi crea o rețea de contacte și potențiali clienți cu care as putea colabora ca și freelancer. JCI se deosebește de AIESEC, dar în același timp se aseamănă destul de mult. Deoarece JCI acceptă membri între 18 și 40 de ani, această organizație este ideală pentru tineri antreprenori, sau freelanceri ca și mine. În JCI București nu am stat însă decât un an, deoarece a trebuit să revin în Tg-Mureș.

9. JCI Târgu-Mureș

Dacă ai citit până aici, te felicit și îți mulțumesc. De ce am intrat în al 9-lea ONG? De ce am intrat în JCI Targu-Mureș?

Pe scurt:

  • pentru networking
  • pentru dezvoltare profesională dar și personală
  • pentru a construi ceva aproape de la zero și pentru a lăsa o “moștenire” celor ce vor urma

În final, vă las cu unul din citatele mele preferate:

I am sorry for such a long letter. I didn’t have time to write a short one. – Mark Twain

One Comment

  1. Bravo tie ca ai facut lucruri bune.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *