Pages Navigation Menu

Cultivarea faptelor bune

Decalogul primăverii se învârte în jurul lui “a cultiva”.
A cultiva fapte bune

Zilele acestea mi-a revenit în minte o vorbă a celebrului scriitor francez Victor Hugo: “Zâmbetul e ca soarele, alungă iarna de pe chipul oamenilor”.

O scurtă privire îndreptată spre natură ne-ar întoarce sentimentul îmbucurător a sosirii primăverii. O primăvară timpurie, ce-i drept, și un pic nefastă pentru echilibrul biodiversității; însă pentru noi, ceilalți exponenți ai lumii vii, înseamnă o adevărată încântare a simțurilor! Suferințele devin mai ușor de dus, stresul scade în intensitate, regretele se estompează, pe de o parte, iar dorința de mai bine, de armonie, de creștere și împlinire are un b(l)oom fantastic, pe de alta. Impactul psihologic al “anotimpului din fașă” este clar, deci, pentru aproape toată lumea: înflorim.

Pentru ca acest dezgheț emoțional să aibă un efect de durată, este decisiv să ne hotărâm la o cale prin care îl putem păstra. Dincolo de predicțiile meteo.

Situațiile vieții noastre sunt atât de variate precum suntem noi diferiți. Avem reacții (ne)potrivite, justificări (i)logice. Ce mai, suntem complecși! Într-atât, încât o analiză lucidă asupra noastră și asupra celorlalți este vag posibilă. Discrepanța aceasta între atitudini, sentimente și gândire are, însă, un numitor comun: sufletul.

Despre oameni se spune că, cu cât câștigă mai multă minte, cu atât își pierd din suflet. Dați-mi voie să mă opun acestui proces de evoluție (?). Cred în beneficiile cititului, ale conversațiilor cu rost, ale unei familii riguroase (și adaptate noului…) din care să facem parte și ale prieteniilor care critică (atunci când trebuie) mai mult decât laudă (pentru că așa dă bine). Cred că dezvoltarea minții nu are nicio legătură cu micimea inimii ci, din contră, am convingerea că transformările interioare e nevoie să vină din ambele paliere pentru a putea ajunge la un echilibru.

În toate conjuncturile (și acest caz nu face excepție) am impulsul de a realiza conexiuni între emoții și idei. Ideile îmi sunt determinate, în primul rând, de ceea ce aud de la alții, văd la alții și simpatizez (sau nu) la activitățile celor din jur. Emoțiile, după cum facem toți, mi le port singură. Dar, da, au legătură tot cu alții. De aceea, deși nu am un model anume pe care să îl urmez, îmi place să mă înconjor de oameni inteligenți și harnici, cărora nu le e teamă să își afișeze propriile vulnerabilități. Pentru mine, sunt singurii pe care îi pot numi puternici dar, mai mult, sunt singurii de luat drept un bun exemplu personal.

Oameni de fel am întâlnit în echipa JCI Târgu-Mureș. În prelungirea acestui comentariu o sa vin doar cu un enunț suficient de elocvent, astfel încât să nu mai fie nevoie de multe alte explicații: JCI am Responsible. Unul dintre proiectele dezvoltate în cadrul acestei structuri “responsabile”, focalizate pe progresul și ajutorul adus societății mureșene este Zâmbete în dar.

Zâmbete în dar este echivalentul unui jurnal scris de o mână de oameni care își doresc să facă fapte bune pentru cei care se luptă cu lipsurile de zi cu zi. Iar, după cum stă scris, așa se și execută. Viața poate avea valențe aparte, atunci când o planificăm, însă, dacă din când în când o lăsăm să vină peste noi, nu are ce să strice. Mai ales în cazul a ceva organizat cu mult pozitivism și ghidat de spontaneitate cum va fi evenimentul caritabil Zumba Flashmob! Pornind de aici, echipa JCI Târgu-Mureș, împreună cu echipa “Zumbărețelor”, vă invită pe data de 8 Martie, în incinta Promenada Mall, începând cu ora 19.00, să oferiți cât mai multe zâmbete în dar. În lipsa unor ursitoare darnice, dorim să contribuim, printr-o colectare de fonduri, la alungarea iernii de pe chipul tinerilor de la casa de copii din Glodeni.

Putem reașeza poveștile cu zmei și feți-frumoși, de altă dată, în societatea din care facem parte. Și, tot așa, putem să ne încăpățânăm să fim personajul pozitiv din povestea cuiva. De cele mai multe ori lucrurile mărunte, dar realizate din tot sufletul, ajung să ocupe un loc major în amintirea celui către care se îndreaptă acele lucruri. Revin, acum, la ceea ce spuneam la început. Atunci când ești pus față în față cu propriul tău dezgheț, cea mai sigură cale de a-l menține este binele îndreptat celorlalți. Asta, desigur, după ce intervii asupra propriului tău bine.

– Lidia Laszlo

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *