Pages Navigation Menu

Cu familia, la casa de copii

Totul a pornit de la un proiect al unor tineri entuziaști, numit “Zâmbete în dar”. Planul a fost să popularizăm povestea copiilor de la Casa de copii Sfânta Elisabeta din Glodeni și să lansăm o colectă prin care să le facem începutul de an școlar mai frumos, cu rechizite și haine noi. Planul a fost să dăm zâmbete în dar, numai că a fost cu mult mai mult decât ne-am așteptat.

Ca orice om răsfățat de soartă cu părinți, familie, protecție și cămin mărturisesc că am avut unele prejudecăți privind ideea de casă de copii. M-am așteptat să văd copii care trăiesc cu dorul părinților, niște copii care se agață de străini și le spun mamă și tată. M-am așteptat să merg la Glodeni să-i văd pe acei copilași și să am o experiență traumatizantă.

Pe de altă parte, cu gândul la toate bucuriile cu care ne răsfață soarta, bucurii de care profităm oarecum de-a gata, ne-am gândit să facem din această experiență una de familie. Am mers în vizită la casa de copii cu fetițele noastre care s-au implicat de la prima strigare, cu jucării și rechizite. Pentru ele a fost o excursie, dar noi am plănuit să le oferim o experiență din care să învețe să aprecieze familia, să se iubească una pe alta și să se bucure mai mult de viața pe care soarta le-a dăruit-o.

Ce am găsit la Glodeni ne-a bucurat și ne-a surprins: am găsit un cămin simplu dar primitor, vegheat de un părinte protector care ne-a invitat în bucătărie și ne-a spus povestea copiilor pe care îi ocrotește la Fundația Sfânta Elisabeta. Am cunoscut mai multe mame sociale, devotate și implicate care îi îndrumă pe copilași în activitatea zilnică.

Am admirat rânduiala pe care o avea căminul privind programul de masă – nimeni nu face mofturi când se dă chemarea la masă, iar în ce privește meniul, sunt lucruri de învățat pentru fetițele noastre! Mi-au plăcut camerele fetelor cu hăinuțele gata pregătite pentru prima zi de școală, cu pantofiorii așezați la ușă și ghiozdănelele aliniate în ordine pentru școală.

Iar copiii, curioși și copilăroși ne-au abordat cu seninătate și ne-au făcut de-ai lor. Fetițele noastre și-au făcut repede o prietenă care avea un motănel și în scurt timp au întins o joacă încât nu au mai vrut să plece acasă. Frumoasa domnișoară din grupul nostru a fost repede înconjurată de micuțele admiratoare care au luat-o de mână și au plimbat-o peste tot.

Nici băieții nu s-au lăsat mai prejos: i-au provocat pe băieții noștri să-și măsoare puterile, iar mașina colegului nostru a fost îndelung fotografiată împreună cu puștii care se visau piloti de curse.
Și dintr-o dată am realizat că am fost atinși de acești copii care au avut un start mai dur în viață dar șansa le-a dat să ajungă în grija unor oameni iubitori care le asigură un cămin cald, în care cresc nu ca orfani ci înconjurați de o mulțime de frați și surori.

Noi am primit o lecție de viață de la niște copii și ne-am trezit că îi apreciem mai mult pe cei dragi, îi prețuim mai mult pe părinții noștri și suntem mai recunoscători pentru toate lucrurile bune de care am avut parte în viață. Fetițele noastre se îmbrățișează acum mai des, sunt mai ordonate și își doresc cu ardoare o pisicuță.

Până la urmă noi am fost cei care am primit zâmbete în dar și așteptăm să mai revenim și să ne mai bucurăm împreună!

Camelia Runcan, membru JCI

This slideshow requires JavaScript.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *